Despre crestinare.

"Botezul este Taina initierii crestine, poarta de intrare în crestinism sau taina fundamentala si indispensabila pentru mântuire, prin care omul renaste pentru viata spirituala, adica devine membru al Bisericii lui Hristos, dobândind iertarea pacatului stramosesc (la prunci), precum si a tuturor celorlalte pacate personale facute pâna la botez (la adulti)."
Botezul se savârseste numai in biserica. Biserica Ortodoxa are practica botezarii copiiilor mici, marturisirea credintei facându-se de catre nasi. Nasul de la botez trebuie sa fie crestin ortodox si bun credincios. Nu pot fi nasi parintii copilului. Rolul nasului este foarte important, el nerezumându-se doar la cadourile facute finului. Pentru cel botezat, nasul este parinte spiritual, raspunzator în fata lui Dumnezeu, alaturi de parintii trupesti, de cresterea ca bun crestin a finului. El trebuie sa vegheze ca fiul sau spiritual sa primeasca o buna educatie religios-morala. La rândul sau, finul este dator sa asculte pe nas si sa-l respecte, la fel ca pe parintii sai dupa trup.

Prima parte din slujba Botezului este sfintirea apei pentru botez. Urmeaza apoi ungerea celui ce se boteaza cu undelemnul bucuriei (Ps. 44, 9) pe frunte, pe piept, la mâini si la piciare. A treia si cea mai importanta parte a Sfântului Botez este savârsirea Tainei, adica întreita cufundare a pruncului în apa sfintita de catre preot, în numele Sfintei Treimi. Aceasta întreita cufundare arata, pe de o parte, ca temeiul credintei noastre este Sfânta Treime si, pe de alta, închipuie cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Mt. 12, 40). Prin afundarea în apa se închipuie moartea noastra pentru viata de pacat de pâna atunci, si îngroparea noastra împreuna cu Hristos, iar prin iesirea din apa se închipuie învierea noastra împreuna cu El, pentru viata cea noua întru Hristos.
Botezul in Biserica Catolica se deosebeste de cel ortodox prin faptul ca pruncul nu este scufundat in apa de trei ori, adica in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, ci este doar stropit cu apa sfintita. O alta diferenta este aceea ca in Biserica Ortodoxa copilul primeste la botez si taina mirungerii si este impartasit. In Biserica Catolica copilul trebuie sa implineasca varsta de 12 ani ca sa primeasca aceste taine.
Taina Sfântului Botez nu se repeta.

Botezul poate fi savârsit dupa împlinirea a opt zile (de obicei, copilul se boteaza între opt si patruzeci de zile). Botezul se poate oficia în orice zi, de preferat în zile de sarbatoare, dupa Sfânta Liturghie.

Lumanarea de botez - revine in sarcina nasilor. Se decoreaza cu funda albastra pentru baiat si roz sau rosie pentru fata. De asemenea, nasii ii daruiesc copilului un trusou complet de imbracat. In biserica nasa tine copilul iar dupa scoaterea lui din apa sfintita il infasoara intr-o bucata de panza alba, nafinisata, necusuta (nu prosop sau paturica). Fasa de legat, cumparata tot de nasi nu trebuie sa fie nici prea scurta (copilul se va casatori repede) nici prea lunga (se va casatori tarziu).

Un alt obicei este ca nasa copilului sa prinda la rever celor ce asisita la slujba cruciulite legate cu aceeasi culoare ca funda lumanarii de botez.

Pentru slujba, parintii copilului trebuie sa duca la biserica vin si ulei - pentru impartasanie si mirungere.

Obiceiul este ca la slujba de botez copilul sa fie dus de moasa si adus inapoi de nasul sau. In pragul casei nasul ii da mamei copilul si ii spune: "MI-AI DAT UN PAGAN, TI -AM ADUS UN CRESTIN."

A doua zi dupa botez, nasii vin acasa la fin sa-i faca baie. Acesta e momentul cand pruncului i se fac "ursitele". În cadita se pune un ban de argint pentru purificarea apei, busuioc, flori parfumate, grau. Apa din scaldatoare trebuie aruncata deasupra unui par ascutit sau la radacina unui pom pentru ca nimeni sa nu poata calca peste ea. In timpul ritualului lumanarea de botez trebuie sa stea aprinsa, iar la sfarsit se stinge de tavan.