Home > Nunti > Sfaturi utile > Sfaturi

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale. Mirele

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale. Nasii

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale. Chemarea la nunta

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale. Ritualuri la mireasa acasa

Vestimentatia

Piesele vestimentare apartineau costumului popular de sarbatoare. In ceea ce priveste croiala si decoratia, se respecta specificul zonelor etnografice.

Camasa, cea mai importanta piesa, trebuia sa fie neaparat noua, simbol ca se incepea "o alta viata". In vechime, cromatica decoratiei camasii se realiza cu rosu - simbol al vitalitatii maxime, al fecunditatii si al tineretii in plina ascensiune. Confectionarea camasii se realiza de catre mireasa sau mama acesteia, "ca sa nu i se fure norocul" sau "sa nu i se faca de urat", adica vraji.

Rochia alba de astazi reuneste si inlocuieste toate complicatele sisteme de asociere a diverselor piese traditionale, eliminadu-le cu intreaga lor valoare simbolica.

Incaltamintea trebuia sa fie noua; in unele zone se cumpara de catre mire.

Insemne specifice

Pieptanatura miresei se realizeaza de catre nasa, in duminica nuntii, in prezenta celor mai apopiate prietene. Din ratiuni de protectie magica bazata pe prestigiul cifrelor impare, parul se impletea in trei, cinci sau sapte suvite, si se lasau ca atare - cozi, ori se rasuceau in coc.

Gateala capului presupunea aplicarea peste pieptanatura, in scop ritualic, a plantelor si florilor naturale, a lanii colorate in rosu, a panglicilor si apoi aplicarea unor tesaturi, coifuri din bani, fes sau cununa, specifice diferitelor zone. Tesatura subtire din bumbac era cusuta ca o gluga cu un fir de busuioc in varf si se punea peste capul miresei. Beteala argintie semnifica stralucirea soarelui si, implicit, protectia purtatoarei prin prestigiul simbolului solar. Voalul, aparitie tarzie, se incretea cu fir rosu.

Podoabele miresei erau: cercei, inele, margele rosii si salba de aur sau argint care trebuia daruita de mire in timpul nuntii. De aici, obiceiul contemporan ca sotul sa ofere miresei podoabe din aur in timpul nuntii. Mireasa poate purta perle doar daca se potrivesc la zodiac; in caz contrar, este de prost augur.

Gesturi rituale

Inainte de a se imbraca, duminica dimineata, mireasa se purifica prin imabierea in apa neinceputa (adusa dintr-o sursa curgatoare, in conditii speciale: inainte de rasaritul soarelui, o fecioara cara apa intr-un ulcior, fara sa verse din el vreun pic, pe muteste, avand grija sa nu ii iasa nimeni in cale).

Se puneau in san elemente cu valoare augural-protectoare: usturoi, busuioc si un ban de argint, ca mireasa sa aiba noroc si sa nu o poata deochea nimeni.

Incaltaul miresei se facea de catre un flacau, iar in pantof ii punea cateva boabe de grau si chiar un ban, ca sa aiba noroc de bucate si bani. Mireasa trebuia sa pasasca peste prag cu piciorul drept; de asemenea, si urcarea in caruta si intrarea in Biserica, tot cu piciorul drept se facea.

Cand mirele sosea la casa miresei, aceasta trebuia sa il priveasca printr-un inel, in scopul de a-l "ingradi" pentru familie sau ca sa nu sufere mireasa , la batranete, cu ochii.

Daca la "Isaiia dantuieste" mireasa trage piciorul dupa ea, toate suratele sale se vor marita in acel an. Astazi ii corespunde acestei credinte din Suceava aceea a norocului celei care prinde buchetul aruncat de mireasa.

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Mirele

Tinuta

Camasa concentreaza cele mai multe credinte legate de soarta viitorului mire. Ca si cea a miresei, camasa mirelui trebuie sa fie noua. Ea va fi cusuta de catre mama acestuia sau de catre mireasa. In Gorj, exista credinta ca e bine ca la nunta mirele sa poarte o camasa lucrata de mama lui, si nu de mireasa, caci aceasta o putea "descanta", sa il faca supus ei. Camasii se asociau celelalte piese ale costumului traditional: pieptar, puba, ipingea, costum schilaresc, brau.

Insemnele

La caciula sau la palarie, se punea o floare si un ban din aur sau flori si cate o pana de paun. In piept, poarta o floare din buchetul miresei si un fir de planta vesnic verde, cinci, trei sau un banut de aur, toate cusute pe o batista brodata cu beteala.

Gesturi rituale

In Bucovina, mirele tine mereu in mana o batista oferita de mireasa, pentru a nu apuca nimic cu mana goala, "dandu-si" astfel "norocul".

In Biserica, cand mirii stau in genunchi, mirele incearca sa prinda rochia miresei sub genunchi, in credinta ca, astfel, el va stapani femeia lui. (Dobrogea)

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Nasii

Alegerea nasilor

Se respecta cu sfintenie "nasul de neam" al mirelui (cel care l-a botezat), deoarece nasul este "parintele spiritual" - mai important decat parintele natural. El nu se schimba deoarece cunoaste toate naravurile spirituale ale neamului. Altfel, el te blesteama si te dusmaneste, blestemul fiind de prost augur. Daca nasul este batran, el desemneaza pe copiii sai. Daca acestia refuza, tinerii isi pot alege ca nasi pe cine doresc.

Calitatile nasilor

Nasii trebuie sa fie cununati la Biserica. Ei trebuie sa constituie o familie respectata, si cu o situatie economica prospera, intrucat ei vor fi sprijinul noii familii. Trebuie sa aiba o conduita umanim recunoscuta ca fiind pozitiva (pe cat posibil fara vicii) si trebuie sa respecte valorile familiei (respectul intre parteneri, grija fata de copii etc.).

Tinuta nasilor

Nasii vor purta costum de sarbatoare, insa, niciodata de aceeasi culoare cu straiele mirilor. In trecut miresele purtau costum popular si camasa rosie, simbolizand focul, care are rol purificator. Nasa putea purta si ea rosu, insa pe un ton mai stins sau in asociere cu alte culori. Astazi, mireasa este imbracata numai in alb, simbolul puritatii, iar nasa poarta rosu, simbolul fecunditatii si al vitalitatii. Mirele si nasul poarta costum - negru sau alb in cazul mirelui, si negru pentru nas, simbolizand sobrietate.

Insemnele nasilor

In trecut, nasul purta o floare in piept, de dimensiuni mai mari ca ale nuntasilor, peste o batista brodata cu beteala. Insemnul trebuia sa contina planta vesnic verde, din buchetul miresei. Daca de floarea mirelui erau atarnati cinci banuti de aur, de floarea nasului puteau fi atarnati trei banuti. Daca mirele purta trei banuti, nasul avea dreptul sa poarte unul singur, iar daca mirele purta un singur banut, nasul nu mai avea dreptul sa poarte nici un banut. In orice caz, atarnatul banutilor de aur la floarea nasului era optional si numarul acestora nu era niciodata egal cu numarul celor cusuti la floarea mirelui. Nasul mai purta un prosop nou, trecut in diagonala peste piept si prins la subtiori.

Floarea nasei era un pic mai mica decat cea a nasului. Astazi, insa, nasa poarta un buchet din flori policrome, niciodata albe, iar nasul poarta o floare (naturala sau artificiala) la butoniera reverului.

Obligatiile nasilor

Nasul are obligatia de a cumpara cele doua lumanari traditionale, voalul si florile (de lamaita) cu beteala din care mireasa isi va face, in seara de dinaintea nuntii, coronita. Uneori, nasul mai cumpara rochia si basmaua pentru mireasa si floarea pentru mire.

El tine oglinda la barbieritul ginerelui. Fiind persoana cea mai respectata, nasul conduce intreaga nunta, el detinand intreaga autoritate atitudinala. Tot nasul ofera cate o mica tratatie tuturor celor care insotesc mirele la "luatul nasilor", apoi conduce mirele spre casa miresei si plateste preotul care va oficia cununia religioasa.

Nasa asista la toate pregatirile. Ea gateste mireasa (o imbraca, o piaptana) si o conduce la Biserica. Duminica noaptea scoate cununa miresei si "o leaga la cap" cu o basma, semn ca a intrat in randul femeilor si a devenit matroana.

In noaptea nuntii, la masa mare, nasii ofera un dar in bani si inzestreaza tanara familie cu obiecte pentru casa. Ei au obligatia de a da masa in momentul cand se descoase floarea mirelui, si apoi alta, luni, dupa nunta.

Daruri pentru nasi

Nasul va primi camasi, iar nasa o rochie (sau metraj), ciorapi, batiste brodate si batic. De asemenea se mai ofera servete din borangic, carpa pentru cap, in jur de 4 - 5 perne si lenjerii. Sambata seara, mirele trimite ploconul: 5 kg de vin, 5 lipii, o gasca, zahar si tuica. Ploconul de dupa nunta era constituit din 7-10 paini, 7-10 gaste si curcani, 10 kg de vin, 3 kg de tuica.

Astazi se ofera altfel de cadouri, precum televizoare, lenjerii, covoare, uneori investindu-se in cadou suma pe care au dat-o nasii la masa.

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Chemarea la nunta

In joia sau sambata de dinaintea nuntii, se mergea pentru a invita la nunta rudele, prietenii si vecinii. Chematorii la nunta sunt selectati dintre cei mai buni prieteni ai mirilor, separat de catre mire si mireasa.

Chematul incepea de la nas. Mirele, impreuna cu cumnatul de mana (vornicul), insotiti si de cate un lautar, cu plosca cu vin sau tuica, impodobita cu batiste si crengute de brad, mergeau pe la casele oamenilor. Se adresau ceremonios:

"Bine v-am gasit sanatosi! Daca aveti placere, veniti la noi la nunta!".

Daca acceptau invitatia, oamenii beau din plosca mirelui si promiteau ca vor veni negresit. Daca refuzau, acestia nu se atingeau nici de plosca.

Cand satul era mai intins, se mergea calare. Socrul mare obisnuia si el sa cheme la nunta mergand cu ulciorul cu rachiu sambata dimineata. In unele sate din Oltenia, nasul insotea mirele pentru luarea la nunta.

Tinuta chematorilor la nunta era de sarbatoare si purtau ca insemn al rangului ceremonial ce-l indeplineau, cate o panglica (rosie???) in piept.

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Ritualuri la mireasa acasa

Cantecul miresei

Cantecul miresei era interpretat de lautari in timp ce fata era gatita de nasa. In curte, ceilalti asistenti, neamuri, vecini, jucau sarbe si o hora specifica, numita "Boiereasca" in Maramures.

In Olt, cantecul se numeste "Ia-ti mireasa ziua buna" si se juca "Nuneasca" in timpul careia soacra mica impartea servetele la nuntasi. Se mai interpreta si un fel de balada "Godea-Goghea" care vorbea despre o mireasa ce mergea la o soacra rea.

Hora miresei

Hora miresei se joaca acasa, la gatitul miresei. In acest joc, mireasa isi pune un sort peste camasa si peste poale. (Valcea)

Hora bradului

Hora bradului se joaca afara, in curtea casei miresei. Sambata seara, acasa la mireasa, se impodobeste bradul in cadrul unei petreceri care echivaleaza cu rit de desprindere a viitoarei mirese dintre suratele de varsta.
Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Drumul spre Biserica si in Biserica

Structura alaiului

Deplasarea pe drumul spre Biserica se realizeaza pe jos, in carute si calare, in functie de distanta si intr-o ordine dictata de ierarhia rangurilor ceremoniale ale ficarui participant.

Structura alaiului este aceeasi in Muntenia, Oltenia si Moldova, particularitatile fiind determinate doar de aspectul specific al vestimentatiei si al insemnelor ceremoniale. Ordinea este urmatoarea:

Inaintea alaiului este purtat bradul sau steagul (in functie de zona), de catre bradasul ales de mire. El merge calare si scutura mereu de brad. Acesta este impodobit cu panglici, fire de lana rosie, flori din hartie colorata si cu stergar de borangic. In varf are un clopotel care, datorita prestigiului metalului si zgomotului produs de acesta, se crede ca sperie duhurile rele si inlatura farmecele.

Cumnatul de mana flancheaza mirele impreuna cu nasul. In spatele lor merge mireasa insotita de sora de mireasa si de nasa.

Vornicii si drustele, in grupuri separate sau perechi, merg in spatele miresei, dar pot fi plasati si lateral, incadrand mirii, avand astfel posibilitatea sa isi exercite mult mai eficient rolul protector in fata eventualelor obstacole si incidente neplacute. Tot ei rostesc strigaturi, adesea ironice, cu referire la deliciile vietii de fata sau fecior, care au incetat deja pentru miri. Daca intalnesc oameni pe drum, ei le ofera bautura in cinstea mirilor.

Daca deplasarea se face in carute, mirele merge in fata cu nasul si cumnatul de mana, urmat de alta caruta, in care se afla mireasa cu nasa, sora de mireasa si drustele.

Urmeaza lautarii si apoi cuscrii (de regula socrii mari si eventual socrul mic, soacra mica ocupandu-se indeaproape de masa ce se va da in cinstea mirilor). Ultimii sunt nuntasii.

Pentru ca mirii sa aiba belsug in viata, oamenii ii intampina cu galeti pline cu apa. Exista insa posibilitatea ca, pentru suparari mai vechi sau invidii, dusmanii incearca sa intampine alaiul "cu sec", adica cu galeti goale sau chiar sa arunce asupra lor cu cenusa. Pentru protectie, mirii au asupra lor usturoi, un fir de busuioc sau chiar tamaie. In plus, in atributiile vornicilor si ale drustilor, intra si evitarea unor asemenea fapte.

Amenajarea Bisericii

Pe masa pentru cununie se aseaza cununiile, Evanghelia, sfesnicele, un brau care va servi la legarea mirilor cu nasii codusi de preot cand se vor rasuci pe dupa masa. Nasa va trimite doi colaci mari, impletiti si decorati cu frunze si pasari. In colaci se infige o ramura de planta vesnic verde, impodobita cu ciucuri rosii. De asemenea, pe masa trebuie sa existe un castronel cu miere, ca sa le fie viata dulce, si o sticla cu vin. Biserica nu se orneaza cu flori, caci in ortodoxie acestea au un rol bine determinat, si anume spre inchinare si nu pentru om!

Intratul in Biserica

Preotul asteapta alaiul in usa si ii invita in "casa Domnului". Primul intra nasul, impreuna cu mirele, apoi mireasa, insotita de nasa. Aproape concomitent intra vornicerii, drustele, cuscrii si o parte din nuntasi. Sub picioarele mirilor, cineva din familia mirelui asternea un covor, o cuvertura sau alta tesatura din lana. Pe ea aveau sa isi jure credinta, unul altuia - mirii. Cand nu se platea oficierea slujbei, tesatura ramanea preotului, impreuna cu colacii, ca dar pentru cununie.

Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale
Masa mare

Intrarea la "masa mare"

Intampinarea mirilor, a nasilor si a nuntasilor

Dupa ce s-a oficiat ceremonia religioasa, mirii, nasii si nuntasii sunt invitati de vornic (maestrul de ceremonie) sa porneasca spre " masa mare ".

Aici alaiul de nunta este intampinat de vornic, sau de socrii mari, in mod ceremonial - in fata usii de intrare se aseara o masa sau un scaun lung pe care se pune o cofa cu apa, un buchet de busuioc amestecat cu flori si plante vesnic verzi si legat cu fir de lana rosie. Intre cofa si buchet, se pune un colac mare impletit, cu gaura la mijloc.

Soacra mare intampina mireasa, o saruta si ii da un castron cu grau. Mireasa arunca, de trei ori, peste nuntasi, grau din castron.

Semnificatia secventei este legata de acceptarea publica si integrarea miresei in neamul mirelui. Graul reprezinta belsugul si fertilitatea ce trebuie sa se reverse asupra tinerei mirese. Spalatul ritual pe maini al nuntasilor are valoare de purificare simbolica a tuturor celor care vor intra in perimetrul sacru al "mesei mari" unde se vor oficia actul de intemeiere a noii familii si menirea belsugului, fertilitatii si norocul mirilor.

In cofa cu apa se mai pune agheasma adusa de la biserica. La toarta, cofa este legata cu un stergar traditional, iar de jur imprejur are o ghirlanda de iedera, cu busuioc si flori. Mireasa inmoaie buchetul in cofa cu apa si atinge palmele (facute caus) fiecarui nuntas care intra la masa. In mod traditional, nuntasii isi stergeau mainile pe servet si puneau un ban in cofa cu apa, ca mireasa sa aiba noroc la bani, si " spalatul mainilor " sa fie platit.

Aceasta purificare simbolica a nuntasilor se leaga si de credinta in semnele de bun augur ce trebuie infaptuite totdeauna cand se incepe o noua actiune.

Trecutul nuntasilor pe sub colac

Vornicul anunta cea de-a doua secventa a intampinarii nuntasilor : trecutul pe sub colac. Mirele si mireasa, sau cavalerul si domnisoara de onoare, dau onorul si tin deasupra usii de intrare un colac mare, impletit, cu gaura la mijloc. Nasii ii flancheaza pe miri.

Se creaza astfel o bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final, mirii trag de colac, rupandu-l in doua.

Secventa exprima rodnicie, bun augur pentru noua familie, dar si pentru fiecare nuntas, deoarece tot ceea ce atinge mireasa se purifica si devine purtator de noroc, belsug si fericire. De aici si credinta ca, daca vei gusta din " colacul miresei ", te vei marita, respectiv, vei avea noroc la maritis. Astazi credinta s-a extrapolat spre buchetul miresei - cine il prinde se va marita prima.

Asezarea la "Masa mare"

Plasamentul meselor se realizeaza in asa fel incat masa mirilor si a nasilor sa detina o pozitie privilegiata. Fie ca mesele sunt ordonate in forma literii U, fie ca sunt individualizate, cate 4-6 persoane, flancand masa mirilor, aranjamentul urmareste ca masa mirilor sa nu fie izolata de celelalte chiar daca i se acorda o atentie speciala.

Apropierea nuntasilor de masa mirilor este dictata de gradul de rudenie al acestora, mai apropiati sau mai indepartati, pana la prieteni si vecini. In cazul cuscrilor - parintii mirilor – acestia, de obicei, nu stateau la masa, intrucat vegheau la bunul mers al nuntii. In cazul nuntilor contemporane, locul lor este la cate o masa asezata langa intrare pentru a-i intampina pe nuntasii care sosesc mai tarziu.

Intrarea trumfala a mirilor la masa

Vornicul (maestrul de ceremonie) anunta intrarea mirilor si a nasilor in sala. Ei sunt aplaudati si ovationati de nuntasi pana cand se aseaza la masa lor. Se canta Multi Ani Traiasca ! Lumanarile de cununie sunt puse aprinse intr-o cofa, flancand masa mirilor, si se lasa aprinse toata noaptea.

Deschiderea mesei

Vornicul ureaza tuturor nuntasilor " Bun venit " multumindu-le ca au dat curs invitatiei. In cinstea si sanatatea mirilor, el indemna sa se inchine un prim pahar, dupa care ureaza "Pofta buna" tuturor, iar masa este "dezlegata". Vornicul trebuie sa fie atent ca fiecare nuntas sa aiba paharul plin, intrucat "inchinarea" acestui pahar este comuna, semnificand transmiterea norocului, fericirii, belsugului si, mai ales, trainicia cuplului.

Petrecerea isi urmeaza cursul timp de cateva ceasuri, pana dupa miezul noptii. Fiecare fel de mancare este anuntat de vornic pe acorduri muzicale specifice. Vornicul sau nasul trebuie sa aiba in atentie preferintele muzicale ale nuntasilor oferindu-le melodii din repertoriul folcloric al zonelor natale. In ultimile decenii se acorda o atentie specifica momentului aducerii tortului miresei, conferindu-i un fast deosebit : se sting luminile si tortul este flambat. Servirea tortului este semnalul ca va urma "Strigatul cinstei" - oferirea darurilor.

Oferirea darurilor

Aceasta sceventa reprezinta unul dintre momentele importante ale nuntii, cand fiecare invitat, prin darul sau, are posibilitatea sa contribuie la consacrarea noii familii.

Odata asezati nuntasii la masa , vornicul miresei spune oratia bauturii, aceasta avand rostul sa creeze buna dispozitie mesenilor.

Redam fragmente dintr-o astfel de oratie transilvaneana, respectiv cea din Tinutul Padurenilor, judetul Hunedoara:

".....................
Ne vine un gand pe vant
Si altul pe pamant,
Tocmai de la birturile Tarigradului,
De la crasmarita imparatului,
De la pivinita racoroasa,
De la crasmarita frumoasa,
Care da tuica cu oala,
Si lua banii cu poala.

(ridica sticluta cu bautura cat mai sus ca sa fie vazuta de toti cei de fata dupa care continua oratia)

Asta vine tocmai de la gazda casii,
Fala mesii,
De la cel care a zidit casa si masa
Si a adunat nunta aceasta,
Tocmai de la socrul mic,
Dar nu-i nimic, ca-i harnic si voinic,
Dumnezeu sa-l alduiasca,
La multi ani sa traiasca,
Sa traiti si dumneavoastra,
Cei prezenti la asta masa.
.................."

Dupa aceasta oratie, doua persoane numite "colceri", avand rolul de paharnici, distribuiau bautura cu paharul, dintr-o sticla, sau vas de lemn, catre toti mesenii, incepand cu nasul si cu nasa.

Strigarea bucatelor ca cinste

In Moldova, zona Husilor, meniul acestei mese era urmatorul: bors de pasare, ostropel, racituri, apoi galuste (sarmale). Dupa o pauza se puneau plachii si, in sfarsit, friptura. Intre timp, lautarii interpretau diferite cantece batranesti, doine si hore.

In Transilvania, la masa nuntii, femeile ce posedau calitati vocale, interpretau, in grup, de mai multe ori, Cantecul miresei, un cantec ritual. Tot aici, dupa ce nuntasii erau serviti cu cateva pahare de bautura, incepeau cu "strigarea cinstei" miresei (cand masa se punea in casa acesteia) si a mirelui (cand masa avea loc in casa mirelui).

Fiecare nuntas, incepand cu nasul, prezenta in fata mirilor un colac mare, eventual un pom - o creanga cu trei-patru ramuri pe care erau prinse mere, apoi mai prezentau, pentru a fi daruite miresei, cate un picior, ori o coasta e porc afumata, cate un pui fript si placinte sau pancove (gogosi).

Vornicul avea pentru fiecare fel de bucate daruite cate o oratie:

"Tot cumatra mare (nanasa)
Cinsteste casa si masa,
Pe jupaneasa mireasa
Cu un blid cu castraveti (murati)
Sa manace cei natafleti,
Curechi cu sangerete
Sa ne ungem pana la ureche."

In final, se prezinta "cinstea", construita din tesaturi de casa: oprege, catrinte, basmale, o bucata de panza, etc.

Bucatele aduse de invitati la nunta drept "cinste" se puneau pe masa, iar tesaturile se inmanau miresei.

Dupa ce nuntasii au ospatat din toate bucatele, dupa ce au baut si s-au veselit, "socacitele" (bucataresele) aduc o gaina fripta in gura careia se afla o bancnota, sau o floare si o pun pe masa, inaintea nuntasilor.

Aducerea gainii este si o atentionare pentru ceilalti nuntasi sa se pregateasca de bani, deoarece, la finalul mesei, pe langa darurile mentionate la aceasta masa, barbatii dadeau si cativa bani pentru insuratei.

Oferirea gainii era insotita de diferite cantari sau strigaturi:

"Am gaina cucuita
Si inchisa cu lacuta,
Ada cheia s-o descui,
Sa o dau nanasului,
La nanasu-s patru boi
Si-o turma mare de oi
Si-o punga cu taleri noi
Si mi-a dat si mie doi."

Dupa aceasta secventa, mirele aduce o strachina si un pahar cu apa pe care le pune in fata mirilor. Mireasa aduce un stergar sau o manistergura noua pentru nasa si un servet pentru nasi.

Vornicul, care stie a ura pentru orice moment, ia un talger pe care strange banii meniti pentru intemeierea casei noi, incepe cu nasul si continua cu toti nuntasii. Unii dintre meseni ofereau in loc de bani oi, vaci, vite etc.

Dupa ce se inchina "paharele dulci" si se strang banii, nuntasii se scoala de la masa si incep dansul. La un moment dat, cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare (noaptea tarziu), se duce in camera destinata lor si le asterne patul conjugal. Dupa ce s-a asternut patul, nasa ia mirele si mireasa, inconjoara de trei ori masa, dupa care ii invita in camara sa se culce. Cand sa treaca pragul, mireasa se opune, dar e luata pe sus si dusa cu de-a sila inauntru. Aceasta secventa incheie masa mare.

Consacrarea miresei ca nevasta

A doua zi se organizeaza, in Moldova, "Uncropul" (termenul vine de la cuvantul slav "uncrap" si inseamna bautura fierbinte), in Muntenia "rachiul rosu", iar in Transilvania - "Tarfaria". Acestea constituie o masa la care sunt invitati acei nuntasi care au fost si la masa mare, dar nu de vatasei, ci numai de vatasite (neveste tinere). Primii invitati sunt, si cu aceasta ocazie, nasii.

Intre multe alte cantece se canta si acesta:

"Bucura-te nuna mare,
Ca ti-i fina fata mare
Si-i frumoasa ca o floare,
Sa traiasca mamuta
Ca si-o pazit fetita!"

Se duc apoi la parintii miresei purtand in maini o sticla cu rachiu rosu, semn ca fata a fost fecioara. Sticla este legata la gat cu panglici, tot de culoare rosie, insotite si de doi colaci ce sunt legati impreuna cu un stergar, de asemenea, rosu. Vestitorii sunt insotiti si de lautari. Ajunsi la casa soacrei mici, ii multumesc acesteia pentru grija ce a avut-o fata de fata si ii pun bani in san, invitand-o pe ea si pe socrul mic la ciorba de potroace.

In cazul in care mireasa n-a fost fecioara, acesti vatasei duc o sticla cu rachiu alb. Ajunsi la casa socrilor mici, se adreseaza acestora tot prin diverse oratii, prin care aduc insa, acum, mustrari parintilor fetei.

In Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova, socrii mici erau amenintati ca vor fi aruncati in fantana. Cel mai adesea acestia erau pusi pe grapa sau erau injugati la car, purtandu-i astfel prin sat, in vazul tuturor, pana la casa mirelui, de unde trebuia sa-si ia fata inapoi. De aceasta umilinta se putea scapa numai daca se indeplineau cerintele mirelui referitoare la zestre, care era dublata.

Imbrobodirea, invelirea sau incarpuirea miresei

Consacrarea miresei ca nevasta se facea prin acoperirea capului - martor de identitate civila al femeii in comunitatea traditionala.

Intr-o incapere separata de cea in care se afla nuntasii, se retrage nasa, mireasa si cateva apropiate ale miresei: neveste si prietene, inclusiv 1-2 muzicanti. Pe un scaun se aseaza o perna unde este invitata sa stea mireasa. Dupa ce s-a asezat, nasa ii scoate cununa (voalul) si incearca sa-i lege basmaua . Mireasa "se impotriveste", tragand basmaua de pe cap, de trei ori la rand. In acest timp asistenta feminina joaca o hora in jurul miresei si ii striga diverse versuri prin care se specifica desprinderea acesteia din randul fetelor si intratul in randul nevestelor:

"Foicica foaie lata,
Bine mai traiam surata,
Cand eram la mama fata,
De munceam,
De nu munceam,
Maichii tot draga-i eram,
Paine coapta tot mancam,
Paine mare, de secara,
Mi-era fata ca o floare"

Acest moment este cunoscut in Oltenia sub numele de "Dezgolitul miresei".

Dupa ce-a fost imbrobodita, nasa pune cununa miresei pe capul primei domnisoare de onoare ca sa-i aduca noroc si sa se marite in acel an. Mireasa avea datoria sa toarne apa nasei ca sa-si spele mainile. Semnificatia acestui gest se leaga de riturile de purificare ce trebuie savarsite dupa actele de consacare, avand functia de bun augur si fecunditate.

In Transilvania, nasa aseza cununa tot la mireasa, peste basmaua de nevasta.

Astfel impodobita, in noua postura, fosta mireasa este adusa in fata mirelui si a nuntasilor, urmand un dans, dans de integrare a tinerei neveste in randul femeilor casatorite. In Muntenia si Oltenia, dansul se numeste “Hora dezgovelei”, in Transilvania, jocul "Conciu nou". Fiecare nuntas, indiferent de varsta, trebuie sa participe la acest dans ritual, sa joace cu tanara nevasta sarutand-o si oferindu-i o "cinste" in bani, pe care ii aduna vornicul. Acesti bani revin miresei, ea putandu-si cumpara cu ei ceea ce-si doreste, de regula piese de costum sau podoabe.

Dupa terminarea acestui dans, nuntasii mai petrec doua - trei ore, dupa care nunta se incheie, participantii intorcandu-se la casele lor. Singuri, nasii sunt condusi acasa cu muzicanti, semn de recunostinta si de respect fata de ei in calitate de parinti spirituali.